" Ti-o-ntorc pe dos si fata si nu ma pot supune
Sa cred ca floarea asta , ce-o tin , nu-i o minune . 
O-asemanam cu-o floare , dar seamana cu-o stea.
Pe drum , la pogorare , din ceruri, din zenit,
Te-a furnicat cu haruri si ti s-a-ntiparit
Ca ma smeresc sa cuget e un lucru de crezut .
Da-mi fiecare deget , din cinci , sa ti-l sarut , 
Si tie , fata zvelta , care-nvartesti in aer , 
Ca o sfarleaza , fusul pe firul tors din caer,
Si tie , straduitul cu palma grea si tare ,
Cu ele imbracate , de fier , ca-n degetetare . "


                                                       ( Tudor Arghezi )